Poezie?
Pustiul unei Vieţi
Vise colorate de primăvară
Sau acele nopţi nedormite de spaimă
Gânduri dulci, o întâmplare amară
Mă fac să mă simt un pic – sărmană.
Pomii – fiinţe ciudate,
Adorm uşor toamna
Visează prin muguri – fiinţe neadormite
Plânng prin frunze, dar râd prin coroana,
Mereu verde. Prin frumuseţea -
Dulcea aromă a sufletelor reci
Vise parfumate, dar prea mici
Prea grele, otrăvitoare ca ea.
Florile – culorile unei vieţi
Se desenează, se zbenguiesc
În suflete sau prin cuvântul “Iubesc”!
Aşa cum numai, tu poţi.
Zâmbete de copil, de bebeluş
De flori de flori, de un loc drept culcuş,
De o inimă pustiită de mici
Cuvinte sau fraze reci.
Sensuri ciudate, cuvinte vechi
La fel ca o viaţă, un râu, o apă
Un dans executat în perechi
De licurici ce poartă capă.
Îi vezi, îi simţi, dar nu-i atingi
Te uiţi, dar minţi, căci nu-i mai vrei
Să se perinde. căci simţi că plângi
Ai vrea să luminezi şi tu ca ei.
