Copil…
Copil…
Copil cu gânduri de cristal
Copil cu zâmbet jovial
De ce vrei să dispari din lume
Căci şi eu te iubesc prin rime.
Râuri de aramă coboară
Căci lacrimile tale s-au transformat de mult în ciocolată
Iar eu, copil frumos, stau şi le şterg pentru că ştiu
Că niciodată nu am să te mai ating.
Visez, copil frumos, la vară,
La tine şi la zâmbete într-o doară,
La fulgi de catifea căzând
Pe obrajii şi pe pielea ta, murind.
Copil frumos, de ce te-ai gândit
Că viaţa e frumoasă şi subit
Ai alergat să o îmbrăţişezi când eu,
Am stat şi te-am îngrijit mereu.
Oh, tu, copil frumos, dar prea naiv
Acum vei avea numai de suferit
Căci viaţa te-a pus într-un somn pasiv
Iar eu, copilăria, am pierit.
Îţi spun la revedere prin suspine,
Te-am iubit, iar tu o şti cel mai bine,
Te-am avut dar te-am pierdut
Pentru că tu ai alegat ca un nebun.
___________________
Poezia am compus-o fara sa vreau, si m-am gandit ca ar fi dragut sa v-o arat si voua!
Theo~
No trackbacks yet.