The Clock Ticks Life Away

Despărţire

Te simt aproape

Te strâng în braţe

Durerea e de nestăpânit

Mă doare dar nu te opreşti

Ucizi…priveşti sângele şi râzi

Cazi…te ridici şi cazi iar

Te ascunzi

Ţi-e frică de mine

Te sfâşii din priviri

E timpul să îţi arăt adevărata eu

Mă aplec spre tine

Te ridici şi mă ţi în braţe

Te resping, te plesnesc…

Agonia e prea mare

Impactul…durerea…lasă semne

E noapte,

Furtuna e aproape

Prea târziu…deja s-a dezlănţuit

Ruinează, plânge şi râde

Fulgerele îţi mai luminează o dată faţa

Te-ai transformat deja

Eşti monstrul meu

Ochii tăi roşii îmi dau senzaţia de siguranţă

Dar eşti mai rău decât credeam

Părul blond îţi stă lipit de faţă

Nu te mai interesează

Decât să mă legi

Să mă ţi prizonieră

Să mă arunci în gol…dar să cazi după mine

Linişte…numai faci nici o mişcare

Îţi simt totuşi încă inima pulsând

Sângele tău fierbe de nerăbdare

Stâncile par doar umbre

Totuşi ne protejează de furia valurilor

Izbirile lor repetate provoacă un sunet asurzitor

Privirea ta e aţintită pe mine

Sunt prea cuprinsă…cad…

Drumul până la întâlnire e prea lung

Apa mă stropeşte

E pregătită să mă înghită

Să nu mă mai lase să te mai vad

Mă iubeşte prea mult ca să mă lase să plec

Te lupţi cu ea

Dar e prea târziu

Simt deja cum mă cheamă

Nu mă pot împotrivi

Câteva secunde şi aş fi ajuns regina apelor

Dar mai salvat…mai ridicat de acolo

Mai dus în sus

Spre cer…să mă înghită negreala lor

<<De ce?>>…numi răspunzi

Doar mă ţii de mână

Simt cum sângele tău curge pe mâinile mele

E roşu ca focul…

Arde aşa de tare

Îţi dau drumul…mă doare

Cad din nou

Încerci să mă prinzi

Dar e prea târziu

Soarele a trimis să mă prindă

Le văd aripile albe

Strălucirea lor mă duce în extaz

Reuşesc să îi privesc

Sunt aşa de frumoşi

<<Îngerii>>…suspin

Mă uit spre tine

Eşti înfricoşat

Te sperie prea mult aceste creaturi

Aripile tale negre se sting

Cazi…ţip să te ajute

Dar mă ignoră toţi

Urc, iar tu cobori în nesfârşit

E prea mult, numai pot

Scap…cad şi eu

Încerc să te prind…eşti prea departe

Simt o durere

E sfâşietoare

Numi dă pace…spatele îmi ia foc

Hainele cad făcute bucăţele

Simt tăieturi groaznice

Adâncite cât mai mult

Apoi … curge…e aşa de roşu

Sângele îmi scaldă mâinile

Spatele e acoperit de tăieturi

Iar inima nu vrea sa mai lupte

Mă pierd…e prea cumplit

Cad, nu fac nimic

O ultimă tăietură şi simt

Simt cum ies

Sunt roşii…dar puternice

Rămâi fără suflare

Mă încordez, dar nimic

Strigi…nu te pot înţelege

Simt cum plutesc

Cum inima bate din nou

Cum viaţa a revenit în mine

Încerc să strig

Nu pot…sunt stoarsă de vlagă

Cad iar…

Aripile crescute mă ajută

Te prind în sfârşit de mână

Te ţin la pieptul gol

Îmbrăcat de sângele ce curge încă

Eşti aşa de aproape

Încerc să te ating pe fruntea rece

Te uiţi la mine şi zâmbeşti

Mă strângi în braţe şi închizi ochii

Mă prinzi mai tare

Te ridici, mă săruţi

Simt…ceva pulsează din amândoi

E aşa de puternic

Nu te mai pot lăsa să pleci

Răsuflarea mi se pierde

Tot nu vrei să îmi dai drumul

Buzele mi se învineţesc

Lacrimile îmi curg şiroi

Îmi dai drumul şi plângi şi tu

Îţi mişti buzele intr-un ritm alert

Reuşesc că desluşesc doar

<<Adio scumpa mea!>>

Îmi dai drumul

Dispari…nu te mai văd

Privesc îngrozită

Îngerii plâng

Lacrimile lor sunt ca o ploaie de vară

Renunţ…plec cu ei

Un singur cuvânt

<<Adio>>

Un singur sărut

<<Veşnic>>

Mă aşteaptă neantul

Pe tine te aşteaptă iadul

Mai suspin o dată

Mai privesc o dată

Mă ridic…acum cerul e aşa de albastru

Furtuna s-a potolit

A lăsat în urmă destule dezastre

Melancolia locurilor mă străpunge

Acum ori niciodată!