Life’s not Fair!

Noaptea trecuta a fost ceva magic. Eu si cu Caleb impreuna pentru prima data. Nu pot uita acel moment. M-a strans in brate, m-a sarutat si mi-a zis:”Te iubesc ”. Acele cuvinte ma faceau sa uit de toate “problemele” pe care le aveam la scoala cu Antony.

Cu el era ceva total diferit, pentru ca era prima data cand faceam “sex” din dragoste. Imi era frica. Nu stiam cum sa reactionez. Poate nu ar fi trebuit sa fac eu primul pas.

Am inceput prin a-mi da jos, usor, cate o breteluta de la maieu, apoi o alta de la sutien, pana am ajuns la lucruri mai serioase.. Caleb era atat  de fascinat de persoana mea incat nu i se parea ca nu arat 90-60-90. Ura cand aveam discutii de genul asta. Imi spunea mereu ca sunt perfecta pentru el.

A venit la mine, m-a luat in brate, si m-a carat pana in pat. M-a mangaiat pe par si dupa, a inceput sa ma sarute ….

3 saptamani mai tarziu….

Nu-mi vine sa cred.. GRAVIDAAAAA!!!!No way! Ce o sa zica mama si cu tata? O sa ma omoare cu prima ocazie.. Nu pot sa mai stau aici. Buni o sa zica ca sunt o depravata. O sa plec chiar maine. O sa sun la aeroport pentru a-mi rezerva un bilet.

Noaptea a fost destul de lunga pentru mine. Mi-am rezervat bilet la primul avion. Era la ora 9:00 A.M. La ora 7 cand am plecat de “acasa”, am hotarat ca era mai bine sa nu o implic pe Buni sau pe Caleb. Nu vroiam ca simplu motiv ca ramasesem insarcinata sa il forteze sa ramana langa mine.

Drumul spre aeroport a fost plin de lacrimi. Imi lasam toata viata in urma, slujba, scoala si pe Caleb….

-Alo, mama?

-Jessie, esti chiar tu?

-Da mama eu sunt. In maxim douazeci de minute o sa fiu acasa.

-Ce surpriza, de ce nu  ne-ai spus ca vii?

-Vorbim cand ajung acasa. Te iubesc mama.

-D-da…..

Nu imi placea cand ii faceam asta mamei. Mi-am coborat bagajele din taxi. Mama deja era prin curte. Cand m-a vazut a venit spre mine plangand. Vara trecuta eram fetita ei, si acum sunt o femeie in toata firea. Cum o sa ii spun ei ca sunt insarcinata.

-Mama, Tata cred ca cel mai bine e sa va asezati!

-Jessie ce sa intamplat?

- Vreau sa trec direct la subiect. Mama,Tata sunt insarcinata..

Palmele acelea pe care le primisem m-au durut. Mama nu mai daduse in mine de cand eram in clasa a 4-a cand i-am dat cu nisip in ochi Mihaelei..

-Nu imi vine sa cred. D-aia ai plecat tu in America, pentru a ramane insarcinata? Ne-ai facut familia de rusine, spuse mama.

-Nu fii asa dura cu ea. Tu cum ai fost? Nu vreau sa deschid rani adanci dar nici sa nu indraznesti sa o alungi de acasa. Fata ramane aici, si o sa ii crestem si ei copilul. Vino la tata..  Sa nu iti para rau de ceea ce ai facut. Dumnezeu stie ce face..

Nu-mi venea sa cred. Tata imi luase apararea, acum el era ingerul meu pazitor..

-Mamaaaaaaaaaaaa, nasc.. Mi se rupe apa. Ahhhh,  ma doare…………

-Gata Jessie, acum ajungem la spital…

……………………………………………………………………………….

Dupa cateva ore de asteptare…

-Imi pare rau sa va anunt, dar fiica dumneavoastra a decedat. A avut complicatii la nastere. A nascut o fetita sanatoasa de 3,6 kg. Imi pare rau. Doctorul anuntase veste de parce era cel mai neimportant lucru pe care il facea

-Nuuu, Jessieeeee!!!

Mama lui Jessie Povesteste

-Nasterea a fost destul de grea.. A durat in jur de 7 ore. A trebuit sa ii faca cezariana pentru ca tu ai fost un copilas destul de greu.

-Buni si cum era mama mea?

-Esti leita ea! Parca ati fi gemene, semanati ca dou picaturi de apa!

In acesti 16 ani mi-a fost foarte greu cu Emma. A trebuit sa fiu pentru ea si mama si tata. Nu am putut sa ii spun tot adevarul. Stia ca tatal ei este un American “imputit”. Jessie, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, nu mi-a dat pea multe detalii. Mi-a lasat un numar de telefon al lui si atat. Ce puteam face? Sa il sun si sa ii cer pensie alimentara? Nu puteam, daca o voia pe Emma doar pentru el? Nu as fi putut sa i-o dau, era tot ce imi mai ramasese, tot ceea ce imi lasase raposata mea fiica. Ne sunau totusi din cand in cand. Aveam un vecin care intelegea engleza si pe el il chemam sa ne ajute cu tradusul. Cand au aflat de moartea ei au vrut sa vina in Romania, doamna pe care o avea drept “gazda” acolo chiar a venit, impreuna cu fiul ei. Nu am vorbit prea mult, doarece i-am asigurat ca nu a fost vina lor. Nu le-am spus nici de fetita, nu am vrut sa duca vorba mai departe. Am tinut-o la spital in saptamana aceea groaznica. Doamna Jenkins, daca nu ma insel, ne-a trimis restul lucrurilor. Ne-a trimis pana si masina. Nu aveam nevoie de ea, dar a insistat pentru ca atunci cand o vedea isi amintea de fiica noastra. Am inteles-o, pentru ca si ea i-a purtat o dragoste la fel e mare ca si mine. A fost dureros.

Acum imi este si mai greu, pentru ca Emma tocmai a primit o bursa la un liceu din New York. Imi era frica sa  nu fie acelasi… dar Dumnezeu m-a pedespsit, pentru ca era acelasi. In toti acesti ani, au extins. Au lasat si colegiul, dar au facut si un liceu.

-E timpul Emma…

-Stiu buni. O sa imi fie dor de tine…

Iar aveam acel gol in suflet. Asa mi se intamplase si cand plecase Jessie. Stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa se intoarca acasa.  Speram sa se intample asta curand…….

-Emma, ia plicul acesta!

-Ce se afla in el?

- O sa il deschizi doar cand esti in avion. Nu pot sa iti spun.. Te iubesc. La revedere…

Imi era greu. O vedeam cum pleaca spre avion Imi venea sa ii zic orice minciuna doar pentru a nu pleca. Imi era frica sa nu se repete aceeasi istorie.

Am pornit masina si am plecat spre casa. Iar ramasesem fara benzina. Era un lucru obisnuit.

Cand am ajuns acasa am intrat in camera lui Emma, care odinioara fusese camera lui Jessie. Am inceput sa ii strang  hainele pentru a le baga in sifonier, si m-a apucat un plans din care nu m-am mai oprit.

Emma Povesteste:

In sfarsit in avion, stau si eu linistita pe scaun. Sper ca zborul sa nu dureze mult. Ce o fi in plicul pe care mi la dat bunica?

O scrisoare?Nu se poate:

“Emma nu am putut sa iti spun nimic. Am vrut sa fie mai mult ca o surpriza placuta. Acolo in plic se afla doua chei, una de la un apartament si alta de la o masina. Am discutat cu bunicul tau si am ajuns la o concluzia ca ar fi mai bine daca ti-am lua o masina si o casa. Nu am vrea sa stai cu chirie pe undeva. Poate peste un an sau doi o sa ne mutam si noi. Probabil acum intelegi de ce te-am pus sa sustii acel examen pentru un permis auto american. Probabil ca ti-ai dat seama de la inceput, dar voiam sa fim siguri ca poti sa ai un trai decent acolo. O sa te astepte cineva in aeroport pentru a-ti inmana masina. Te iubim.”

Eu o sa am propria mea masina, dar dupa gusturiile bunicii o sa fie o masina”varza”..

Avionul ateriza. Deja simteam cum ard de nerabdare. Am ajuns in fata parcarii. Acolo se afla un baiat mic si subtirel cu o hartie in mana pe care scria : Emma Carter. Am mers in fata lui si i-am zis:

-Eu sunt!

-Vin-o cu mine sa iti inmanez masina. Te astept de o ora aici.

Masina, masina, masina, masina….. Wow, un Volvo C30 pentru mine. Era magnific, de un gri metalizat, cu tapiterie negra din piele si era al meu.

-Pe bancheta din spate se afla si adresa unde o sa locuiesti tu. Maine o sa incepi orele la Liceu. Drum bun.

Am urcat la volan, am luat plicul cu adresa si am pornit GPS-ul. Am mers pe unde m-a indrumat, si am ajuns in fata unei cladiri mari. Se intra doar cu un permis. Din fercire in plic se afla si acel permis. L-am bagat in acel aparat si mi-a soptit:”Bine ati venit domnisoara Carter”. Cred ca acolo se afla si apartamentul meu..

Prima zi a fost de neimaginat. Sper ca si maine sa fie usor. Sa nu ma intimidez in fata directorului.

Trrrrr, Trrrrrrr

-Alo, am spus eu adormita.

-Emma?

-Buniiii, ce faci? Va multumesc amandurora pentru aceasta surpriza.Nu trebuie sa cheltuiti bani cu mine.

-O nimica toata. Te-am sunat sa iti uram si noi bafta . Si sa ai grija de tine.

-Mersi buni.

-Te iubim..

-Si eu. Paa.

Am coborat din pat,am mers la baie pentru a-mi face dus si a ma spala pe dinti, apoi am coborat pentru a-mi lua micul dejun….

Scoala era imensa. Te putea-i pierde in ea. Era plina de copii. Toti se uitau la mine pentru ca eram “Cea Noua”.

-Buna ziua il caut pe domnul director O’Conner!

-Urmeaza-ma. Domule director va cauta cineva.

-Las-o sa intre…

….

-Buna ziua sunt….

-Jessiie!!!

Bine, tipu’ o stia pe mama. Nu stiam nici eu prea multe chesti despre ea. Stiu doar ca a fost o persoana exceptionala, de care m-am indragostit doar uitandu-ma la poze. Era fascinant de frumoasa. Stiam si de faptul ca plecase la facultate in New York si aici l-a cunoscut pe tatal meu. Nu stiam cine este si nici nu il vazusem vreodata in viata mea. Nu ma cautase niciodata. Bunicii au fost cei care m-au crescut, pentru ca mama a preferat sa ma nasca pe mine si sa moara decat sa moara ea si sa nu ma nasc eu. Am gasit printre lucrurile mamei, din pod – cele aduse de o anume Doamna Jenkins inapoi din New York, un jurnal. Nu crezusem vreodata ca mama ar tine un jurnal. Era foarte bine ascuns, pesemne ca bunica nu stia de el, l-am citit intr-o singura noapte pe nerasuflate. Era gros, foarte gros, aproape un roman. Acolo isi insemnase viata fiinta care imi daduse mie viata, toate trairile si emotiile ei simtite vreodata. Nu scria in fiecare zi, probabil nu avusese timp, dar ceea ce spunea m-a facut sa realizez ca niciodata nu as fi dat-o la schimb pentru o alta mama. Asa am aflat si ce trebuie sa fac pentru a fi pe plac bunicii, asa am aflat si cum este sa fii tradat, asa am aflat totul. La sfarsitul jurnalului statea scris, numele tatalui meu si numarul lui de telefon. Si o dedicatie pentru mine, probabil ca stia ca am sa fiu singura care il va gasi. Nu l-am sunat niciodata pe tata, pentru ca imi era frica, desi din ce scrisese mama stiam sigur ca este un om bun si foarte inteligent. Nu scria, insa, nimic despre cine era, ce facea, cu ce se ocupa… Stiam doar numele si numarul de telefon.. Caleb O’Conner.

Intalnirea cu domnul director, m-a bulversat putin, probabil ca mama fusese admisa la facultate aici, atunci.

-         Imi pare rau sa va dezamagesc, dar mama mea este moarta de mai bine de saptesprezece ani.

Imi parea rau, intr-un fel sa fiu eu cea care ii da vestea cea proasta. Dar pana la urma nu trebuia sa mai traiasca cu iluzii desarte cum ca ea mai este inca in viata.

-         Eu sunt fiica ei, Emma Carter. Incantata de cunostinta, domnule director.

-         Caleb O’Conner! Nu, te rog, spune-mi ca doar vorbesti in vant. Nu se poate sa ma fii parasit! Nu pentru totdeauna.

Lacrimi mari i se ivisera din ochii lui negrii si obositi. Doar ca putin imi pasa de durerea lui cand socul meu ameninta sa ma doboare. Ameninta sa ma distruga chiar in acel moment. Tata?

-         Nu, nu p-puteti…nu…va rog nuuuuuuu.

-         Imi pare rau, probabil ca nu stii cine sunt. Caleb O’Conner. Incantata sa te cunosc. Imi pare rau de pierderea suferita…dar, esti bine? S-a intamplat ceva? Sa iti aduc putina apa?

-         Sunteti… tatal… meu..

Atat fusese tot ce reusisem sa spun. Eram deconectata de lume. M-am prabusit la pamant. Lesinasem. Dar inconstienta era mai buna decat adevarul care ma lovea neincetat.

Nu stiu cat dormisem, poate o ora, poate zece, poate o saptamana.

Cand am deschis ochii eram intr-un pat mare, intr-un dormitor extraordinar de mare. Nu eram acasa. Deci fusese adevarat. Socul ma lovea din nou. Adevarul, sau mai bine spus, descoperirea aproape ca ma facea sa imi doresc sa nu mai continui sa visez. Dar nu visam, iar asta era cel mai rau cosmar al meu. Mai rau decat acela in care visam ca vorbesc cu mama in somn. Mai rau decat acela cand Eric m-a parasit pentru ca plecam, mai rau decat tot.

-         Alo? Cineva?

-         Da, sunt chiar aici.

Vocea care imi raspunsese se ivise chiar de langa mine. Dormise cu capul pe marginea patului, probabil nedorind sa ma trezeasca.

-         Domnule director, am raspuns eu socata.

-         Nu, Caleb doar. Cred ca sunt…tatal tau?

-         Da, imi pare rau, dar nu stiam. Atunci cand mi-ati spus numele am stiut. Geanta mea? As vrea sa va arat ceva…

Jurnalul mamei era singurul raspuns.

-         Da, este aici. Te-am adus la mine pentru ca nu stiam unde stai. Nu iti face griji nu o sa iti fac nimic. Dar semeni atat e mult cu ea.

-         Stiu.

Am cautat in geanta si am scos jurnalul mamei. De cand il gasisem il luam cu mine peste tot. Mai avea libere vreo alte doua sute de foi, asa ca am continuat eu sa scriu in el. Am cautat paginile de cand sosise mama la New York si i le-am dat sa citeasca. Norocul meu fusese ca mama scrisese in engleza, asta in cazul in care bunica, eventual, il gasea.

Am asteptat cuminte sa termine de citit. Nu a durat mult, avea o rapiditate extraordinara. Cand a terminat a citit pana si dedicatia lasata mie si a rasuflat. Era dureros sa aflii dupa saptesprezece ani ca fiinta pe care ai iubit-o cel mai mult s-a stins din viata si tu nu ai stiut nimic. A inceput sa vorbeasca de parca uitase complet de existenta mea.

-         Jessie, de ce m-ai lasat! Mi-a fost atat de dor de tine. Am crezut ca m-ai parasit. Saptesprezece ani te-am asteptat sa te intorci la mine, te-am asteptat sa ma mai vizitezi macar o data. Doamna Jenkins si Anthony nu mi-au spus nimic. Doar au tacut, dar mereu am stiut ca ei stiu ceva si mie nu vor sa imi spuna. Stiu ca au venit si in Romania, dar eu nu am stiut, am aflat deabia dupa aceea. Cand s-au intors au tacut, atat. Nu stiam unde stai, nu stiam unde ar fi trebuit sa vin. Adresele din formularul de la scoala erau doar adrese. Nu stiam sa ajung la ele. Si daca veneam si nu m-ai fi vrut as fi cazut in depresie. Pentru ca te-am iubit, Jessie, mult. Te-am asteptat. Mult. Si inca as mai fi facut-o. Ti-am trimis e-mail-uri, te-am sunat, dar niciodata nu imi raspundeai, cred ca acum inteleg de ce. Totusi, iti multumesc pentru darul pe care mi l-ai lasat. Emma este la fel ca tine.

-         Imi pare rau, tata?

Cuvantul tata imi iesise mai mult decat stalcit. Nu eram obisnuita. Nu stiam cum ar trebui pronuntat. Desi adevarul durea, am reusit sa imi revin.

Dupa cinci ani.

Am ramas la tata. Bunicii au fost sceptici la inceput. Nu au vrut, nici nu voiau sa auda de asa ceva, dar cand l-au cunoscut pe tata au stiut ca nu este un om rau. Le-am explicat, chiar am facut-o, pentru ca imi doream un tata. Voiam sa stiu cum este. Acum, dupa cinci ani ma inteleg foarte bine cu el. Este foarte protectiv cand vine vorba de “fetita lui”. Am aflat ulterior ca se casatorise, Angela era o femeie foarte de treaba. M-a acceptat imediat in familia lor. Jhon si Meredith sunt de acum fratii mei, si ii iubesc enorm. Nu m-a deranjat cand am aflat ca se casatorise, o asteptase pe mama mai bine de doi ani. Ma simt totusi bine stiind ca sunt “majora” casei. Jhon are cinsprezece ani si Meredith zece. Ii ador, sunt cei mai buni frati pe care i-am avut vreodata. Bunica si cu bunicul s-au mutat cu noi. Au invatat engleza, in sfarsit, si acum stau exact langa casa noastra. M-am obisnuit cu New Yorkul, pot sa spun ca este orasul meu, casa mea. Doamna Jenkins a decedat in urma cu trei ani, mi-a parut rau pentru ca am iubit-o la fel de mult ca si mama. Anthony, fiul ei, este casatorit cu fosta lui secretara si au impreuna un copil, Mike. Adesea merg pe la ei sa ne “jucam”. Eu si Mike suntem impreuna. Eu conduc relatia, sunt mai mare. Glumeam, nu conduc relatia, dar chiar imi place e Mike, a fost dragoste la prima vedere. Tata e putin ingrijorat ca stau de atata timp cu Mike, pentru ca avea impresia ca a scapat in sfarsit de Anthony, pesemne ca nu il suporta. Eu si Mike ne-am logodit saptamana trecuta. Inca nu le-am spus nimic, nu vreau sa ii cauzez mamei si tatei un atac de cord. Inca ma mai gandesc la mama mea, in fiecare seara scriu in jurnalul ei, de acum al meu. Nu scriu mult, putin cate un rand doua, vreau sa il pastrez pentru totdeauna. Dupa primii doi ani petrecuti cu familia O’Conner am invatat sa ii spun Angelei mama. A fost un soc pentru ea la inceput, caci intr-o dimineata m-am trezit si am intrat peste ea la baie, tocmai se spala pe dinti, iar scuza mea a fost “Imi pare rau, mami!”. Imi amintesc si acum cum a aruncat cu periuta si m-a luat in brate. A inceput sa planga. Eram fericita pentru ca si ei erau fericiti.

Viata e ciudata. Iar eu sunt fericita. Sper ca si tu esti, mama. Imi e dor de tine.
___________________________

Capitolul a fost scris de Diana Stanciu pentru concursul O Straina.

® All Rights Reserved

Comment & Rate!